Lumea râdea când, aproximativ acum 2 ani (și înainte, de fapt), ziceam că se urmărește înrobirea omului de rând. Prea am avut noi pace și autonomie. Prea ne-am putut deschide fiecare afacerea proprie dacă asta ne-am dorit. Prea am îndrăznit să visăm și să împlinim acele vise. Da, n-a fost ușor, dar omul putea să fie pe picioarele lui fără să fie dator vândut. Dacă se împrumuta de la bancă, o făcea (în majoritatea cazurilor) din dorința de a-și aduce visele la realitate și de a duce o viață mai bună, nu din nevoia de a plăti datorii la stat (pentru care, dacă nu plătea, sau i se lua casa, sau orice obiect de valoare avea). În majoritatea ei, umanitatea a văzut cum pătura de mijloc a societății a dus-o din ce în ce mai bine, cu afaceri mici care devin mijlocii și apoi se tot măresc. Și, chiar și fără prezența unei afaceri, omul de rând a dus o viață relativ bună (nu se poate generaliza, bineînțeles, dar se poate constata cu ochiul liber) fără a fi dependent d...